Muzica ca o dependenta si o binecuvantare.
In zilele de azi, unde tot tineretu’ umbla pe strada cu castile in urechi de nici sa nu te miri daca il/o strigi si nu aude.
Dar ajungem sa fim dependenti de muzica, sa ni se para lumea gri daca nu avem muzica in urechi si fara ca imaginatia sa o ia razna la auzul pieselor preferate. Imi aduc aminte cum asteptam sa se inveasca o ninsoare puternica ca sa pot umbla prin parc ascultand Olafur Arnalds, potrivind peisajul alb cu muzica, mii se parea o placere a vietii care trebuia traita. Muzica iti aduce o stare de binedispunere permanenta si, din cate am observat eu, ea poate si amplifica sentimente, si devine un fel de necesitate zilnica, ca o placere. Cu ce te relaxezi cand esti stresat ? Da’ cand vrei sa citesti o carte si sa ti-o imaginezi pe deplin? Muzica poate imagazina amintiri, fie placute sau neplacute, un lucru e sigur, cand asculti o piesa de acum mult timp, in minte iti vine toate amintirile care s-au intamplat cand ascultai piesa.
Nu conteaza ce genres asculti atata timp cat iti place. Viata fara muzica nu merita traita, sau merita traita, ca atunci ne-am face singuri muzica.
