Blogul, un loc ferit de lume.

Din cate am vazut eu, uneori e o greseala mare sa dezvalui adresa blogului familiei sau altora persoane. Bine, aici depinde de blogger sau de materialul care il posteaza blogerul, dar daca ai nevoie de un loc unde iti poti depozita gandurile.

Iti poti face blogul public daca vrei, il postezi in diferite profile care le ai pe net si sunt accesibile celor cunoscuti , ca de exemplu retelele sociale, sau pur si simplu ‘te dai mare’ lumii ca ai blog.  Dupa cum am zis, depinde mult de ce material postezi pe el, nu ar fi okay sa afle ai tai ca dintr-odata esti ateu, crezi ca membrul x din familia ta e un cioban necioplit sau te gandesti ca probabil suferi de schizoid syndrome. Mai ales daca cumva adaugi emotii in articole, in special suferinta. In general, iti dezvalui locul acela care nu trebuie sa-l vada nimeni lumii.

Asa oricine te poate supraveghea, si te simti constrans ca ce ai putea scrie ar avea effect asupra vietii tale sau asupra altora care il citesc, trebuie sa iti ‘indoi limba’ ca sa nu se intample ceva. De aceea cred ca e mai bine sa nu legati blogul de viata familiara, sau mai bine zis, separati viata de pe internet cu aia reala.

Asa apare un blog unde poti zice ce vrei, si numa prietenii tai de pe internet stiu de el, aia care uneori te accepta asa cum esti (sau te arati a fi) si puteti impartasii opinii, idei, si argumente, ca o mini-dezbatere.

Split me.

Am despariti blogul original, din singurul motiv e ca nu puteam sa scriu articolele si in engleza si in romana sau sa intru in blogosferele respective in acelasi loc. Asa ca l-am impartit, ca amandoua partile sa fie fericite (daca au existat vreodata cele doua parti), asa viitori mei cititori englezi si romani , vor putea citi articolele separat, desi nu vor fi identice.

Inutila imbulzeala de paste.

In zilele de azi, si nu numai in jurul pastelui ci in jurul tuturor sarbatorilor, lumea se grabeste sa intre in magazine si sa isi cumpere ce au nevoie. Pare stupid sa stai pe ultima suta de metrii si sa te rogi sa mai gasesti ceva pe raft dupa ‘marea invazie’. Cum majoritatea persoanelor nu lucreaza de sarbatoarea pastelui, toata activitatea in oras creste, fie ca e vorba de trafic pana la cresterea preturilor si a clientilor si asta doar in cele cateva zile inainte de paste. Sa nu uitam pana si curatenia de primavara care se face datorita venirii pastelui (curatarea sufleteasca inclusa, dar superficiala).

De ce nu putem sa ne facem cumparaturile devreme? Exact ca sa scapam de imbulzeala asta pe la magazine de zici ca ramane lumea fara produse.  Acuma inteleg ca traditia cere oua vopsite , dar nu cere sa iti cumperi baxuri de alcool sau alte lucruri care sunt scumpe si sunt doar de ocazie, iar evident ca preturile au crescut sau au scazut depinde de cati clienti vin.

Din cate vad eu in ziua de azi lumea nu vine sa sarbatoreasca sarbatoarea cum ar trebui, ci devine un motiv ca sa bei, macar de ar conta sarbatoarea crestina (desi ai zice ca majoritatea se imbata ca a murit dumnezeu pe cruce, depresie pasiva?).

Cum ar fi sarbatoarea asta daca ar ramane doar obiceiul de lovit oua si discutat lucruri intre noi ?

Esti ateu = Esti un satanist

Lumea in ziua de azi cand aud cuvantul Ateu instant se gandesc la o persoana care nu il vrea pe Dumnezo si este un satanist borat.

Dar asta e o asociere cat se poate de idioata, daca nu vrei sa crezi in ceva nu inseamna ca vrei sa crezi in altceva. Dar asa fac credinciosii, nu-i destul ca te fac satanist, ei vor sa imparta lumea in 2 : Cei credinciosi si cei satanisti, nici o zona de mijloc. Si majoriatea lor sunt ingusti la minte ‘imping’ ateii spre partea satanica, ca daca nu esti cu domnu’ nost’ sfant’ esti de-a lu dracu.

Ca nu e destul, oamenii religiosi se dau mare ca ei nu discrimineaza religios pe atei ci se poarta normal cu ei. E o porcarie, in ziua de azi fiecare credincios se arunca pe un ateu si se chinuie sa-l converteasca, ca poate doamne doamne ii asigura intrare in rai.

Religia din ziua de azi a facut astfel incat (depinde de familie) sa nu te poti declara ateu fara ca, instant, sa te urasca(fara motiv) parintii, familia, etc ca nu esti ‘de-al lor’. Nu stiu ce e in mintea lor, tind sa fac comparatia ca parintii aia ingusti la minte care resping copii care nu sunt heterosexuali, ca is ‘atrocitati in fata domnului’.

Din cate am observat eu este multa lume care, pe hartie, e credincios de inima iar in realitate sunt atei sau sunt de alta religie(depinde care vor). Mult mai visez eu la o lume unde lumea e deschisa la minte si accepta si lucrurile care nu se afla intr-o carte scrisa acum multi ani si care nu este flexibila cu zilele de azi.

Muzica ca o dependenta si o binecuvantare.

In zilele de azi, unde tot tineretu’ umbla pe strada cu castile in urechi de nici sa nu te miri daca il/o strigi si nu aude.

Dar ajungem sa fim dependenti de muzica, sa ni se para lumea gri daca nu avem muzica in urechi si fara ca imaginatia sa o ia razna  la auzul pieselor preferate. Imi aduc aminte cum asteptam sa se inveasca o ninsoare puternica ca sa pot umbla prin parc ascultand Olafur Arnalds, potrivind peisajul alb cu muzica, mii se parea o placere a vietii care trebuia traita. Muzica iti aduce o stare de binedispunere permanenta si, din cate am observat eu, ea poate si amplifica sentimente, si devine un fel de necesitate zilnica, ca o placere. Cu ce te relaxezi cand esti stresat ? Da’ cand vrei sa citesti o carte si sa ti-o imaginezi pe deplin? Muzica poate imagazina amintiri, fie placute sau neplacute, un lucru e sigur, cand asculti o piesa de acum mult timp, in minte iti vine toate amintirile care s-au intamplat cand ascultai piesa.

Nu conteaza ce genres asculti atata timp cat iti place.  Viata fara muzica nu merita traita, sau merita traita, ca atunci ne-am face singuri muzica.

Efectele scolii de dupa-masa

Se intampla destul de des in ziua de azi sa te trezesti ca in scoala ta se renoveaza un corp al scolii. Ceea ce nu se intampla este ca administratia scolii sa se gandeasca pentru o data la elevii din acea scoala dar bine-inteles ca ei vor doar ‘sa avem o educatie de calitate’.

Daca un corp e in renovare totala, adica nimeni nu invata acolo pe timp de renovare, aia inseamna ca toti elevii vor trebui sa invete in corpurile ramase, si cum in Romania o scoala nu are mai mult de 2-3 corpuri, se induce sistemul scolii de dupa-masa.

E cumva ciudat sa te gandesti ca tot orasul face ore normale, de dimineata, si tu faci ore de dupa-masa, cand toata lumea iese de la scoala tu mergi. Scoala te ‘forteaza’ sa socializezi doar cu celelalte clase care fac de dupa-masa , ca doara, cand iti ies prietenii de la scoala , tu trebuie sa mergi, si n-ai ce face. Pe scurt, scoala de dupa-masa ne distruge vietile sociale, si noi ca sa le pastram , trebuie sa absentam cu gramada. La absolut nimic nu poti participa cu scoala de dupa-masa , toate cursurile (din afara scolii)  existente sunt de dupa-masa.

Si asa stam noi… asteptam sa se termine corpul care nu se mai termina pana terminam noi scoala (asta e sigur) deoarece au trebuit sa i-l inceapa cand a inceput criza, si desteptii l-au facut numai pe dinafara ca sa le deie ban statul sa faca si pe dinauntru si banuiesc ca nu le-o dat.

Tot ce avem e o ‘alinare’ de la administratie care ne zice sa suportam, ca mai avem x ani si terminam. Dar ma intreb , cand suferim fara sa vrem, ne intrebam mai intai cat o sa suferim , sau de ce suferim ?